,,Nimic din viaţa mea nu a fost obţinut cu noroc – totul a venit fiindcă am muncit din greu, pentru că am dus o luptă continuă cu obstacolele.”
De obicei, când văd o carte care-mi place nu stau nici un moment pe gânduri şi o cumpăr – indiferent de preţ. Sunt cărţi despre care am auzit că sunt bune şi le-m căutat mult timp până le-am găsit. Dar, zilele acestea mi s-a întâmplat ceva atipic! Fiind plecat într-un mic concediu de o săptămână la mare… o carte m-a căutat 3 zile. În prima zi, mi-a plăcut titlul, dar nu mă convinsese subiectul. În a doua zi, aceeaşi carte pe la toate magazinele de profil. Mi-am zis că este o carte pe care trebuie să o citească femeile. În a treia zi, am cumpărato pentru că m-a convins că este o carte despre viaţa reală, despre greşeli, despre dragoste împlinită şi pe care în aceeaşi măsură poată să o citească şi bărbaţii.
NU AM GREŞIT făcând această alegere pentru că (deşi nu am reuşit să citesc întro zi şi jumătate decât primele 100 de pagini) ,,IUBIT DE ÎMPRUMUT”, scrisă de Emily Giffin, îmi place. Este un roman foarte bine scris, pe două planuri (trecut şi prezent) – ceea ce nu te lasă să-ţi lâncezească mintea urmărind doar firul unei poveşti!!! Deşi titlul original din engleză ,, Something borrowed ” a fost tradus la prima ediţie a cărţii ,,Ceva de împrumut”, ceea ce mi se pare mult mai real, atât din punct de vedere al traducerii, cât şi din cel al poveştii, ,,Iubit de împrumut” este traducerea la ediţia de faţă. E mai comercial!!!
Romanul lui Emily Giffin este asemenea unui fir de nisip într-un pahar cu apă rece, rar, frumos, captivant până dincolo de înţelesul comun al cuvintelor noastre. Sensibilitate, revolt, indignare, contradicţie sunt elementele esenţiale care se desprind din ,,Iubit de împrumut”. Ceea ce simte rachel şi ceea ce I se întâmplă cu Dex este o luptă spre fericire, acea fericire pură, sinceră, adevărată, fericire pentru care într-o relaţie unică, sexul nu este un prim-plan pentru că el se realizează numai în lumea celor mai puţin evoluaţi: în carte, scriitoarea aşterne venust sentimentul de dragoste şi nu cel instinctual de sex. Iată, aşadar, diferenţa majoră dintre ceea ce scrie Emily Giffin şi alţi scriitori în teme aproape asemănătoare, dar în care depravarea, mahalaua şi sexul sunt în faţa tuturor celorlalte lucruri… mult mai importante într-o viaţă de om.
,,Iubit de împrumut” începe cu o fină şi amplă descriere a psihologiei vieţii, atent pusă în pagină, în care Rachel şi Darcy (cea mai bună prietenă a ei) se află în clasa a şasea şi dintr-un joc se gândesc la momentul împlinirii vârstei de 30 de ani. Foarte multe amănunte, o atenţie deosebită acordată şi celui mai mic detaliu sunt prezente încă din aceste prime pagini şi se încheie numai la ultima. Romanul este de fapt o fereastră a trecutului în prezent şi viitor. Ceea ce a fost şi ceea ce este se unesc şi schimbă temporalitatea, astfel încât, în acelaşi timp, povestea începe cu petrecerea surpriză de 30 de ani a lui Rachel White, acum o tânără avocată din Manhattan: ,,Aşa că iată-mă în pragul unui nou deceniu, conştientizând faptul că singurătatea face ca această vârstă să mi se pară de-a dreptul demoralizantă şi că împlinirea a 30 de ani mă face să mă simt şi mai singură.” În continuare, o analiză interioară perfectă a ceea ce înseamnă să faci 30 de ani, arătând nesiguranţa sufletului uman: ,,Prin urmare, mă simt nesigură în legătură cu viitorul meu şi oarecum plină de regrete în ce priveşte trecutul.”
De la această petrecere porneşte lupta spre fericire, când Rachel se îndrăgosteşte de logodnicul lui Darcy, Dex – nutrind aceleaşi sentimente puternice şi el. Urmează clipe fantastice de împlinire, pendulare între bine şi rău, gândurile lui Rachel fiind adesea confuze, dar pe parcursul dezvoltării firului epic aceasta este din ce în ce mai convinsă că Dex este alesul şi că viitoarea nuntă de peste câteva luni dintre Darcy şi Dex trebuie anulată. Alegerea este foarte dificilă însă. Căci, graniţa dintre bine şi rău poate fi extrem de neclară, finalurile nu sunt întotdeauna fericite şi uneori trebuie să rişti totul pentru a putea obţine adevărata fericire. Iar, a fi un sclav de dragul altcuiva, a face lucruri inutile pentru cei din jur (pe care oricum nu le apreciază!), uitându-te pe tine, ca om, ca fiinţă, ca suflet uman este abject şi, din fericire, nu este regăsit în nici un colţ de pagină în această carte.
La un moment dat, Dex îi trimite următorul mesaj: ,,Eşti o persoană extraordinară şi nu ştiu de unde vin sentimentele pe care le am pentru tine. Dar ceea ce ştiu este că sunt total şi cu toată fiinţa mea absorbit de tine şi că vreau ca timpul să se oprească în loc, ca să putem fi împreună la nesfârşit şi să nu mai gândesc la nimic altceva. Îmi place absolut totul la tine, inclusiv felul în care faţa îţi trădează toate gândurile şi mai als modul în care arată chipul tău când suntem împreună şi părul ţi-e dat pe spate, iar ochii sunt închişi şi gura e puţin întredeschisă.” Ce înseamnă fineţea de scriitor desăvârşit!
Romanul te ţine captiv până aproape de ultimele pagini şi te ţine treaz cu adevărat, nelăsându-ţi nicio alternativă de a desluşi deznodământul unei iubiri interzise, dar adevărată, puternică şi unică. În cele din urmă, iubirea triumfă, oamenii evoluează, trăiesc împliniţi alături de oameni care ştiu să-i aprecieze şi care nu se folosesc de ei pentru a trăi şi pentru a prospera în dormitor.
Emily Giffin realizează prin ,,Iubit de împrumut” un arc peste timp în fericire şi dă o puternică lecţie de viaţă tuturor în care sentimentul este pus deasupra intereselor primare şi necesităţilor fiziologice!
,,Iubit de împrumut” este un roman prea viu să nu fii fost trăit cu adevărat!!!
P.S.: ,,Pastila de cultură” poate fi citită şi în ediţia tipărită a ziarului ,,Impact de Dâmboviţa”. Am terminat Giffin, mă apuc de Bruckner !!!
i carte pe la toate magazinele de profil. Mi-am zis că este o carte pe care trebuie să o citească femeile. În a treia zi, am cumpărato pentru că m-a convins că este o carte despre viaţa reală, despre greşeli, despre dragoste împlinită şi pe care în aceeaşi măsură poată să o citească şi bărbaţii.
