Adrian Stângă

Scriitorul Yann Apperry scria în ,,Diabolus in musica”: ,,Din gama diatonică a morţilor posibile, o adopt pe cea care ţine de naufragiu. Dacă mi se îngăduie, voi face să răsune, când va veni ceasul, acest acord în la minor, cu a noua mărită şi a treisprezecea diminuată. Un val de gânduri variate şi zadarnice, o precipitare continuă a unui tempo, un sfert de suspin, un neant uimit şi eterna dublă bară rapid trasată, pentru că voi refuza până la capăt, i-am spus, să mor neterminat”. Interesant de urmărit e că valoarea se integrează armonios într-o schemă logică de determinări intertextuale ce duc spre o fină abstractizare. Nu cred că valoarea trebuie să fie neapărat ceva abstract, ci mai degrabă ceva care să abstractizeze, ceva care să te facă să crezi că este abstract. Valoarea fără subtilul ei de abstract, fie în formă scrisă, fie în formă ilustrată sau orală, nu se poate integra într-o redempţiune ce ţine de suflet şi – până la urmă – de conştiinţa umană – pentru că ea este cea care dictează.
,,Conştiinţa umană trăieşte într-un climat de valori spirituale”, spunea Lucian Blaga. Ea este cea care dă putere valorii. Filosofia s-a străduit aproape întotdeauna să elucideze substratul şi natura acestor valori. Sunt gânditori dispuşi să privească valorile ca pe o lume aparte. Acest ,,platonism al valorilor” este aproape o permanenţă istorică.
,,Tendinţa de a atribui valorilor spirituale un fel de a exista analog aceluia pe care Platon îl atribuia ideilor reprezintă o extrem ă. Cealaltă extremă e reprezentată de gânditorii care psihologizează valorile, prefăcându-le în simple expresii ale unor stări subiective ale omului”, remarca Blaga. De fapt, sinteza este valoarea ca bun intelectual şi omul ca valorificator al bunului intelectual. Interesantă este concepţia (sau mai bine zis definiţia) pe care marele filosof o exprimă în ,, Trilogia valorilor”: ,,Omul este o fiinţă metaforizantă, adică omul este: 1) existenţă în orizontul misterului; 2) care mod atrage după sine inevitabil încercarea revelatoare, adică actul creator de cultură al cărui conţinut e impregnat de categorii abisale”.
,,Opera de artă e destinată să ne transpună prin însăşi condiţiile şi aspectele ei obiectiv-sensibile în orizontul misterului şi al revelării câtă vreme natura, prin aspectele ei ca atare date, nu are deloc această destinaţie”.
L. Blaga găseşte cinci grupe de valori care aparţin artei în exclusivitate prin excelenţă, fiind strâns legate de rostul ei şi fiind cu totul străine de ordinea naturii: 1. Valori polare, 2: Valori vicariante, 3. Valori terţiare, 4. Valori flotante şi 5. Valori accesorii. Acestea reprezintă de fapt legăturile directe către opera de artă şi misterul deschis cu care ne întâmpină fiecare capodoperă.
Incitantă apropierea de Goethe şi de a sa ,,Innere form” (forma interioară), dar nu totală sau plagiatoare, ci mai degrabă integratoare pentru că o operă de artă trebuie să fie ,,întruchiparea necesară a unei forme interioare”.
Legăturile necesare şi incontestabile dintre coştiinţă şi valoare se realizează, chiar dacă ,,orice teorie ce se referă la valori şi orice teorie care vrea să tălmăcească natura să depăşească într-un fel ceea ce se petrece în conştiinţa noastră”. Însă nu exhaustiv. Personal consider ca o anexă a conştientului subconştientul, iar la rândul lui subconştientul simplu are un conştient complex, diferit de matricea primară a conştientului. Aşadar, o teorie indiferent de veridicitatea ei depăşeşte (are această putere firească!) o parte a raţiunii noastre de a fi. De aceea este atât de importantă filtrarea primară a simţurilor şi valorilor spirituale care se integrează într-o matrice finală a unei teorii a valorilor umane, spirituale şi transcedentale.