Să pleci pe drum, singur, în ceas devreme al serii,
Cu gândul blând ce fuge … şi au înflorit toţi merii!
Să alergi printre stele, să simţi, să poţi trăi adevărat
Cu privirea ce-aude soarele nostru, doar separat,
Să fugi de totul şi de toţi nevrând, la braţ cu nemurirea
Când dimineaţa vine şi roua se depune , amăgirea,
Să nu-nţelegi că zborul e doar unul şi viaţa trece,
Şi iarăşi trece, tot mai adânc prin nori de se petrece,
E un nu ştiu cum, e un nu ştiu de mai eşti, e necunoscut…
Şi seara vine, timpul trece, aerul e tot mai rece şi tăcut…
Şi noaptea trece…
(Din volumul în curs de apariţie ,,Paşi rătăciţi”)
Share on Facebook
Comments