Priviri dragi şi trecute ce se vor pierde printre amintirile noastre,
Şoapte pe dealuri, zâmbete pe străzi nepietruite,
Suspine în amurg , iubire la apus, sărutări unduite,
Îmbrăţişările cu patimă arsă în suflete pierdute, rătăcite, albastre,
Nori pustii şi reci, zile împlinite, nopţi destrămate…
Firul verde al ierbii creştea o dată cu noi doi, femeia vieţii mele,
Trăirea se împlinea sub zâmbetul tău când priveam la ele, la stele…
Ne-am ales ca doi nebuni şi am trăit doar jumate…
În clipele ce-au fost atât de lungi şi pline de atingeri dese…
Şi ne întâlneam rapid, la un singur gest , fără să ne mai pese…
Nu vreau să cred, acum sau mâine, când sunt un simplu trecător,
Că toate fostau jocul stelelor de dincolo de noi, fără privitor!
Share on Facebook
Comments