Skip to content

Adrian Stângă

Archive

Category: Diverse

Sfintele Sărbători Pascale să vă aducă în case linişte,

speranţă, împliniri

şi să vă redea bucuria de a simţi viaţa aşa cum este ea: UNICĂ.


Tuturor un Paşte luminat şi binecuvântat!


HRISTOS A ÎNVIAT!

 

 

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentru prima data fiind sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea , trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.

Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in carti” title=” carti” title=”cartea”>cartea “>cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.

De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica – a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.

Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.

Am regăsit o melodie care mi-a plăcut încă de la început… acum mulţi ani când nu prea era internetul la putere şi nici posturile de muzică. Îmi place şi acum. Foarte mult!!!

O melodie care îmi place şi acum la fel de mult ca şi atunci!

Cât de mult îmi place melodia asta. O ador atât de mult!!!

Am descoperit melodia asta de curând!!! Superba intonatie, sound, linie melodică… TOTUL E FOARTE FRUMOS!!! O melodie numai bună de despărţire!

De multe ori, stau şi mă gândesc daca uneori chiar merită să faci anumite sacrificii în viaţă. Dacă e bine să le faci şi, mai ales, de dragul cui? E greu de răspuns! Ce puţin eu nu găsesc răspunsul potrivit la ceea ce gândesc în acest post. Îl ştiu, îl aproximez, însă nu ştiu sigur dacă este cel mai potrivit dintre răspunsuri.

Cert e că viaţa te poartă pe căi neştiute, neprogramate, nevăzute, uneori de neacceptat, alteori plăcute, alteori neplăcute. Toate întâmplările vieţii fac parte dintrun destin şi se produc sub ochii noştri, uneori chiar fără să conştientizăm, alteori conştienţi fiind de tot ceea ce ni se întâmplă. Există o vorbă (care în teorie este mai mult decât perfectă, dar care aplicată îţi aduce durere, tristeţe, leşin perpetuu): în viaţă trebuie să treci prin toate. Aşa şi este căci nu avem puterea (noi, muritorii!) să ne alegem ceea ce vrem să ni se întâmple.

Înclin să  cred că toate cele ce ni se întâmplă în această viaţă (căci cu siguranţă mai sunt multe altele după ea!!!) şi toate sacrificiile pe care le facem sunt un complex joc al hazardului. Cineva, undeva, a aranjat meticulos fiecare minut pe care îl parcurgem în viaţă şi ne dă binele şi răul, fericirea şi nefericirea, bucuria şi tristeţea, râsul, dar mai ales plânsul – bineînţeles în diverse proporţii (care niciodată nu au cum să fie egale şi care NICIODATĂ nu au binele, fericirea, bucuria şi râsul ca părţi dominante!).

Merită să faci sacrificii în viaţă? Ce fel de sacrificii? Cât de mult trebuie să te sacrifici? Pentru ce? Pentru cine?

Desigur că merită în anumite cazuri, chiar dacă simţi fericirea doar ca o adiere de vânt, ca un fulg de nea, ca o frunză de toamnă ce-şi leagănă ultimele clipe spre pământul moale. Merită să fii fericit măcar o secundă, chiar dacă nefericirea este cu mult mai mare şi dacă nu imposibil de descris foarte greu de explicat în cuvinte, gesturi, atitudini…

Să nu uităm însă şi de liberul arbitru . Sa fie realitate sau iluzie? Poate fi şi realitate, dar cred că totuşi întro proporţie covârşitoare este doar o simplă iluzie care ne dă speranţa că ne putem controla propria viaţă.

Dacă liberul-arbitru nu există, dacă modul în care acţionăm este dependent pe de-a întregul de mecanismele neuronale, atunci nu putem fi consideraţi responsabili pentru faptele noastre; pe cale de consecinţă sistemul juridic , care are la bază ideea că omul poate decide ceea ce face, trebuie fundamental schimbat.

Pe de altă parte, dacă vom constata că liberul-arbitru există, atunci vom fi aflat legi ale naturii pe care acum nici măcar nu le bănuim. De ce este nevoie de alte legi ale naturii? Pentru că liberul-arbitru, aşa cum este astăzi înţeles, este fără cauză, există în sine, se presupune că are abilitatea de a ne influenţa comportamentul, dar nu pare a fi provocat de nimic, se naşte din nimic, ceea ce e, să recunoaştem, neobişnuit.

Revin în blogosferă după o absenţă destul de mare, uneori motivată de lipsa timpului, dar şi a altor conjuncturi care nu mi-au permis să mai scriu… nici aici şi nici prea multă literatură.

Revin ca la ceva nou, dar totuşi cunoscut, sentimentul de deja-vu mă încântă şi mă întristează în acelaşi timp, dar sper să mă ţin de treabă.

Revin pentru că toţi bunii mei prieteni (pe care îi pot număra cu uşurinţă pe degetele de la mână) sunt alături de mine şi mă încurajează să scriu, să trăiesc, să gândesc, să-mi exprim cum se cuvine totul – aşa cum am făcuto şi înainte (atât pe fostul blog, cât şi în cărţile sau articolele scrise de-a lungul a mai bine de 10 ani de zile).

Le-am urmat sfatul şi am revenit. Sper să fie de bun augur!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro