Skip to content

Adrian Stângă

Archive

Category: Politică

Câtă nesimţire, lipsă de bun simţ, impocrizie, MINCIUNĂ, fariseism, parvenism şi pupat în fund poate să ducă jigodiile astea care ne conduc… VREMELNIC!!! Asta e ceea ce ei nu au înţeles: CĂ SUNT EFEMERI! Istoria le va arăta semnul internaţional al pupatului în fund, al lucrurilor prost făcute…

Aceşti ,,descoperitori ai României în care SĂ TRĂIEŞTI BINE!,, este precum era tabloul iubitului conducător de dinainte de ’89, amplasat peste tot, slăvit oriunde… şi în WC, cred că sunt ETERNI!!! Au dreptate! Sunt eterni în subjugarea poporului român, în îndobitocirea sa, în pauperizarea sa, în bătaia de joc pe care o arată cu zâmbetele de cristal de buze, în jignirea permanentă a tuturor claselor sociale, a sectorului public şi privat… ăştia îşi bat joc până şi de pământul şi numele ţării în care trăiesc!!!

Pentru ei ROMÂNIA MEA este PALATUL LOR DE CRISTAL în care A FURA, A MINŢI, A ZÂMBI sunt legile şi ordonanţele de urgenţă pe care le promovează cu atâta abstinenţă!!! Chiar nu le e ruşine? Ei cred că nu mai există România după ce vor pleca? De ce se uită în ochii românilor şi îi mint în faţă? Cu zâmbetul pe buze? De ce?

Am rămas marcat când, aseară, am văzut un pensionar (fost profesor) care avea ambele picioare amputate şi căruia i-a fost tăiată pensia de handicap . Îi mai cresc picioarele la loc? Băi, ministrule al muncii, marele sociolog al patriei, slăvim conducătorul iubit şi patria!!! Dar, cu oamenii ce facem? Plecăm toţi în ţările calde aşa cum ne-a impus băşinosul?

Cum mai priviţi în ochi oamenii care încearcă să trăiască în România? Nu vă e ruşine, parveniţilor şi închipuiţilor?

Trăim în plină Românie fanariotă. Nu este nici o glumă. Este o realitate profund dureroasă, indiferent de profesiile pe care le exercităm fiecare dintre noi. Marii satrapi şi latifundiari naţionali şi/sau locali şi-au întins tentaculele încât, în curând, vor reuşi să sufoce lejer ceea ce mai poate mişca. Au acaparat tot, cu neruşinare. Manifestă faţă de toţi, cu o plăcere grotească pentru presă, un dispreţ ciocoiesc. Se ştiu ,,curaţi, cinstiţi şi bogaţi’’. Neruşinarea lor sfidătoare li se pare normală, de accea nu mai are nici o limită.

Problema cea mai mare e că şi-au educat odraslele să manifeste aceeaşi greaţă. Au copiat aceleaşi gesturi. Noi, cât vom mai putea, le răspundem acestor fâţe care s-au născut bogate în acelaşi mod. Ba, uneori, îmi şi vine să vomit când îi văd. Sunt proşti grămadă, cu aere de ,,adevăraţi”, dar dau ordine. Doar trăim într-o democraţie luminată!

Desigur că această noţiune, oarecum abstractă în străfundurile ei, nu are aceeaşi conotaţie pentru ceilalţi. Restul trebuie să-şi plătească impozitele la timp, facturile la gaze, întreţinere, curent. Dintr-un singur salariu minim pe economie – care nu acoperă nici pe departe minimul unui trai decent.

HAITA însă se bucură de privilegii pe care nu le merită.

Diplome , doctorate, cursuri, onoruri. Toate luate pe bani grei, cu mită!!! Adică, un element al corupţiei autohtone. ,,Avem bani, ce ne pasă de voi!’’. Aroganţă tipică acestei haite de ,,sfinţi’’, dar care în inconştienţa lor vor fi ,,mâncaţi’’ de draci… în cele din urmă. Vor putrezi mai repede ca un om obişnuit pentru că a lor carne este mai îmbibată de zer ca oricând. Mi-e scârbă de toate aceste piţipoance, de toţi aceşti golani care nu mai prididesc în a-şi etala… prostia.

Treziţi-vă hoţilor la realitate! Coborâţi din palatele voastre de cristal la… popor… să vedeţi ce a mai rămas din el, măi nesimţiţilor!!!

Am rămas perplex, aseară, când am văzut la ştiri ce a însemnat criza pentru acest personaj de poveste numit Emil Boc. Cum se invită mereu la o mini-emisiune de la TVR de după ştiri, Boc a spus că această criză l-a afectat foarte rău! Măi să fie!!!!! Câtă nesimţire poate să afişeze, cât poată să mintă… pur şi simplu nu pot crede de câte minciuni poate fi în stare un om, care se vrea a fi mare… prim-ministru!!!

“E firesc, din nefericire, în condiţiile în care s-au restrâns veniturile, e firesc că fiecare şi-a restrâns cheltuielile, aşa facem fiecare în familie “, spune Boc, printre multe alte minciuni cu o seninătate demnă de premiile Oscar .

Este de-a dreptul stupefiant!!! Sunt şocat! Pe Boc l-a afectat aşa de rău criza? Sărăcuţul de el. Hai să-i plângem de milă toţi!!!

Dar pe salariaţi şi pensionari nu i-a afectat mult mai rău decât pe acest personaj sinistru? Pe copii, pe tineri, pe toată populaţia acestei ţări de care şi-a bătut joc neîncetat??? Cât tupeu!

Cred că e de la căzătura asta de acum câţiva ani… când micul Boc nu era… aşa de mare şi…

Felicitări tuturor ieşenilor şi celor prezenţi la Aniversarea Unirii Mici pentru modul în care l-au primit pe Băsescu. Aşa ar trebui să fie primit de toţi cetăţenii acestei Românii de care şi-a bătut joc continuu, fără să clipească, şi-a bătut joc de toate categoriile sociale ale acestei ţări minunate. BRAVO!!!

În sfârşit, şi-au dat seama şi americanii ce fel de preşedinte avem. Marele jucător! La ce? Jucător la distrugerea poporului român, la închiderea tuturor porţilor tinerilor, la tăierile alocaţiilor copiilor, mamelor şi şomerilor. Aşa DA preşedinte!!! Aşa DA premier!!! Aşa DA guvern şi guvernare!!!

Trăim iată cu toţii în ţara în care frunzele încă nepicate ale blondelor văcsuite fac legea, o ţară din lumea a treia. Mi-e ruşine că trăiesc în România, dar spre nefericirea marinarului NU VREAU SĂ PLEC DIN ŢARA MEA!!! Să plece el! Tot pe la Anvers , tot pe mări, să ne lase că ne-am săturat cu toţii de modul cum a înţeles el că conducă una dintre cele mai mari şi bogate (în resurse) ţări din Europa.

A uitat oare (deşi s-ar putea să nu ştie!!! – că are numai consilieri de spus poveşti!) că în România s-a extras pentru prima dată în Europa petrol? Şi că România a fost pe locul 3 în lume în acest domeniu?

În sfârşit, cineva îl critică pe acest preşedinte vremelnic… şi de această dată nu mai este criticat de ziariştii plătiţi de moguli !!! Sau i-a pătit mogulii Americii? La cum îl ştim noi pe Băsescu, ar fi în stare să dea şi replica asta!!!

Ce al dracu’ e pixelu ăla albastru!!!

Revin în blogosferă după o absenţă destul de mare, uneori motivată de lipsa timpului, dar şi a altor conjuncturi care nu mi-au permis să mai scriu… nici aici şi nici prea multă literatură.

Revin ca la ceva nou, dar totuşi cunoscut, sentimentul de deja-vu mă încântă şi mă întristează în acelaşi timp, dar sper să mă ţin de treabă.

Revin pentru că toţi bunii mei prieteni (pe care îi pot număra cu uşurinţă pe degetele de la mână) sunt alături de mine şi mă încurajează să scriu, să trăiesc, să gândesc, să-mi exprim cum se cuvine totul – aşa cum am făcuto şi înainte (atât pe fostul blog, cât şi în cărţile sau articolele scrise de-a lungul a mai bine de 10 ani de zile).

Le-am urmat sfatul şi am revenit. Sper să fie de bun augur!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro