Să nu crezi altfel! Dacă s-ar fii întors cineva, cu siguranţă ne-ar fii spus. Păcat că uneori nu înţelegem, nu ştim, nu vrem sau nu putem să trăim… viaţa. Facem decât ca ea să ne conducă pe noi împotriva a ceea ce vrem şi împotriva a ceea ce ne dorim cu adevărat. A te complace în lucruri simple (lipsite de importanţă, substanţă şi sentiment, de plăcere, de adevăr, de ÎMPLINIRE) înseamnă totuşi a nu fii TU, a fii un om folosit… pentru binele altora… bine efemer şi FĂRĂ SUBSTANŢĂ, fără concretizare într-un viitor (mai aproapiat sau mai îndepărtat!). Pentru că nimeni nu o să-ţi ridice vreo statuie pentru eforturile tale!!!
Să înţelegi că viaţa e una, nu este apanajul tuturor… din păcate! A te complace în lucruri simple este într-adevăr o înjosire faţă de propria persoană, a face ceva ce nu îţi place este cu adevărat o înjosire, a face ceva doar de dragul altuia este cu adevărat ipocrizie, dacă nu chiar un mare masochism. Îţi place să suferi şi… nu poţi să faci nimic! Ce viaţă mai e şi asta!!!
A face lucruri simple, dar care aduc o fericire persoanei de lângă tine (dincolo de înţelesul oricărui cuvânt, a oricărui gest, a oricărui pas!), o fericire spirituală, o fericire adevărată (cu toate că fericirea este un termen impropriu pentru ceea ce eu spun ,,plinătate”!!!) este cheia înţelegerii… este împlinirea de care nu poţi avea parte altfel.
Diferenţa dintre a te complace în lucruri simple şi a face lucruri simple este dată de puterea de înţelegere şi de acceptare a unui suflet uman! Este dată de: SENTIMENT! De SUFLET! De a vrea să fii ÎMPLINIT!!!
De obicei, când văd o carte care-mi place nu stau nici un moment pe gânduri şi o cumpăr – indiferent de preţ. Sunt cărţi despre care am auzit că sunt bune şi le-m căutat mult timp până le-am găsit. Dar, zilele acestea mi s-a întâmplat ceva atipic! Fiind plecat într-un mic concediu de o săptămână la mare… o carte m-a căutat 3 zile. În prima zi, mi-a plăcut titlul, dar nu mă convinsese subiectul. În a doua zi, aceeaş
i carte pe la toate magazinele de profil. Mi-am zis că este o carte pe care trebuie să o citească femeile. În a treia zi, am cumpărato pentru că m-a convins că este o carte despre viaţa reală, despre greşeli, despre dragoste împlinită şi pe care în aceeaşi măsură poată să o citească şi bărbaţii.
NU AM GREŞIT făcând această alegere pentru că (deşi nu am reuşit să citesc întro zi şi jumătate decât primele 100 de pagini) ,,IUBIT DE ÎMPRUMUT”, scrisă de Emily Giffin, îmi place. Este un roman foarte bine scris, pe două planuri (trecut şi prezent) – ceea ce nu te lasă să-ţi lâncezească mintea urmărind doar firul unei poveşti!!! Deşi titlul original din engleză ,, Something borrowed ” a fost tradus la prima ediţie a cărţii ,,Ceva de împrumut”, ceea ce mi se pare mult mai real, atât din punct de vedere al traducerii, cât şi din cel al poveştii, ,,Iubit de împrumut” este traducerea la ediţia de faţă. E mai comercial!!!
Are şi film! După ce termin de citit cartea, caut şi filmul, mai ales că din septembrie apare pe DVD.
Un videoclip pe care l-am realizat zilele trecute pentru că este foarte important să promovezi valorile autentice , talentele… şi pentru aceşti minunaţi copii sunt mândru că sunt morenar!!! Ar trebui să învăţăm cu toţii să-i sprijinim mai mult, să-i promovăm, să le apreciem eforturile extraordinare pe care le fac. Eu ştiu… şi vorbesc din proprie experienţă (căci lucrez la spectacole cu aceste talente de foarte mulţi ani!) că în spatele a ceea ce se vede este o muncă enormă din partea copiilor, a profesorilor, a celor care au fost, sunt şi vor fi alături de ei.
Este un gest nobil să-i sprijini pe aceşti tineri foarte talentaţi… fiecare aşa cum poate şi aşa cum se pricepe mai bine!
Se află aproape de final realizarea primului documentar profesionist despre Moreni (în format HD şi HQ), despre istoria adevărată a localităţii şi însemnătatea pe care Moreniul a avuto în secolele trecute în exploatarea petrolului. Un documentar despre fapte, oameni (unii dintre ei aproape necunoscuţi!), despre un centru important al Europei în secolul trecut, despre renumele internaţional extraordinar pe care Moreniul îl avea în perioada sa de glorie a dezvoltării şi exploatării industriei ţiţeiului.
Experţi de renume naţional vor da filele istoriei, una după alta, astfel încât, pentru prima dată, să se afle adevărata valoare a localităţii în care m-am născut, în care trăiesc şi în care voi fi Primar – mai devreme sau mai târziu!
Un documentar realizat fără sponsori, al cărui script a fost redactat de oameni inimoşi, morenari şi nu numai, de oameni pentru care istoria unei aşezări înseamnă cu mult mai mult decât realităţile cotidiene.
Trebuie să fim cu adevărat mândri că trăim într-o localitate în care s-a extras pentru prima dată petrol în România. Moreni a fost de asemenea al treilea loc din lume unde s-a întâmplat acest lucru!!! Din 1691 Moreniul a dat lumii întregi milioane de tone de ţiţei!!!
Sunt bucuros şi mulţumit sufleteşte că, până în prezent, sunt semnate şi parafate 7 acorduri de difuzare pentru o televiziune judeţeană (care va avea exclusivitatea la prima difuzare), pentru o televiziune din Ilfov şi pentru 5 televiziuni naţionale. După primele 7 difuzări, documentarul va avea licenţă Creative Commons, CC BY-NC-ND, care va permite descărcarea, distribuirea, partajarea, dar fără scopuri comerciale şi fără modificarea conţinutului!
Aseară, urmărind un post de televiziune la care de obicei nu mă uit, un interviu de excepţie cu Daniela Vlădescu. Emisiune axată pe viaţa personală, viaţa de artistă, dar şi pe relaţia celebră pe care a avuto cu Nicu Ceauşescu. Trebuie să recunosc că întregul interviu m-a emoţionat cum nu se poate!!!
La un moment dat, Daniela Vlădescu a rostit o vorbă mare, trăită şi de ea: “Iubirea este de cele mai multe ori un sentiment UNILATERAL . Unul dă, iar celălalt primeşte.” Perfect de acord, trist, dar în majoritatea cazurilor extrem de adevărat. Alt lucru spus care m-a încântat şi pe care ar trebui să-l priceapă toate femeile: “Cine nu investeşte într-o femeie NU O IUBEŞTE!”
Mai rar mi-a fost dat să văd un astfel de interviu care m-a captivat în totalitate, la care m-am uitat cu mare atenţie. Doar interviurile Virginiei Vodă de la “Profesioniştii” îmi mai trezeau interesul profund. Mai rar un artist ca Daniela Vlădescu… de o sinceritate cu totul şi cu totul specială… sinceritatea sufletului! Jos pălăria faţă de o asemenea gândire, simţire, trăire! Ce înseamnă să fii OM!!!
O adevărată doamnă a politicii româneşti până prin 2009, care a luptat pentru libertatea presei într-un stat în care nici atunci şi nici acum presa nu este liberă, independentă cu adevărat. Cu toate că atunci era mult mai liberă… vorbesc din propria experienţă! Legea accesului la informaţiile publice şi legea transparenţei există datorită fostei deputate MONA MUSCĂ!!! Păcat că oamenii nu ştiu OAMENII care iniţiază adevăratele reglementări legislative pentru oameni!!!
Un interviu din anii mei FRUMOŞI de presă!!!
- Dintotdeauna v-aţi făcut o apărătoare a presei şi a celor care de pe aceste poziţii slujesc cetăţeanul mai presus de orice interese obscure, fie ele şi politice. Ce v-a determinat să deveniţi un veritabil avocat al presei?
- Motivaţia mea este că nu există democraţie fără presă liberă şi sper că vom avea într-adevăr democraţie în România nu aşa cum este acum – o încercare care de multe ori eşuează. Cred că dacă presa este liberă asta înseamnă că ne putem baza că şi noi toţi suntem liberi – în măsura în care (încă o dată o spun) presa este liberă. Ea este vehiculul informaţional între noi şi cetăţeni, între cetăţeni şi noi. Dacă libertatea de exprimare, libertatea de informare este blocată înseamnă că e blocată comunicarea dintre politic şi cetăţeni, drept urmare nu mai putem fi unii reprezentanţii celorlalţi, slujitorii cetăţenilor.
– Cum comentaţi atitudinea Guvernului Năstase faţă de presă şi, în general, a PSD-ului faţă de mass-media şi campania destul de agresivă a premierului pentru o imagine impecabilă?
- Cred că în primul rând o campanie de imagine nu ţine loc nici de pâine pe masă, nici de lapte în frigider, nu ţine loc nici de pensie, nici de locuri de muncă, drept urmare poţi să faci campanie cât vrei, atâta vreme cât oamenii o duc prost nu ţine campania decât la cei care oricum o duc bine şi oricum îi interesează mai puţin felul cum evoluează PSD-ul la ora actuală în România. Ar trebui ca PSD-ul să renunţe la scaunele din Guvern pentru o vreme, să se ducă puţin în Moldova Nouă, să se mai ducă la Reşiţa, să se ducă şi în alte părţi ale ţării să vadă cât de greu o duc ţăranii pe care ei nu-i mai subvenţionează deloc, în schimb le pun amenzi pe pământurile pe care nu şi le lucrează pentru că nu au cu ce şi nu au cum. În privinţa presei, niciodată din 1990 încoace (şi am monitorizat bine acţiunile care au fost împotriva ei) presa nu a fost hărţuită de putere aşa cum este acum, e hărţuită economico-financiar, e hărţuită din punct de vedere legislativ , cu tot felul de iniţiative legislative sau cu voturi date împotriva libertăţii de exprimare şi a dreptului la informare. De asemenea, este hărţuită şi verbal, aşa cum de fapt atacată verbal este şo opoziţia de către actuala putere.
- Cum pledează deputatul Mona Muscă la modificarea articolelor 205 şi 206 din Codul Penal , cele referitoare la calomnia şi insulta în presă?
- Eu am sperat că odată cu modificarea pe care a făcut-o actualul guvern la Codul Penal, la articolele respective, se va rezolva problema. Din nefericire una a spus la UE şi alta a făcut. Drept urmare am o înţelegere cu societatea civilă să depunem un proiect de lege cu adevărat eliberator (şi la propriu şi la figurat) pentru presă privind Codul Penal – care bagă presa în puşcărie (şi nu odată, ci de mai multe ori).
– În urma dezvăluirii actelor de corupţie a baronilor locali sau naţionali, ziariştii sunt târâţi prin tribunale deşi ei au scris doar adevărul. De asemenea, în teritoriu se fac mari presiuni împotriva ziarelor, iar datorită situaţiei financiare au devenit pur şi simplu aservite actualei puteri.
- Unii într-adevăr sunt în puşcărie sau sunt condamnaţi din pricina puterii, în alte părţi administraţia locală care este reprezentată de către PSD şi care, în acelaşi timp, este şi puterea politică a PSD-ului acolo, ajunge în aşa hal să se comporte cu presa încât au ajuns să atace fizic prin gardieni presa şi vânzătorii de ziare. Cred că presa ar trebui să ia atitudine împreună cu noi (şi a făcut-o în repetate rânduri) şi aici cred că parteneriatul dintre politic şi societatea civilă trebuie să-şi spună cuvântul în folosul nu numai al presei, în folosul cetăţeanului pentru că presa serveşte cetăţeanul, ca şi politicul.
– Ce părere aveţi despre Legea transparenţei în administraţia publică locală?
- Eu am avut mai multe amendamente la acest proiect de lege, mi l-a trimis ministrul Dâncu, chiar înainte de a fi făcut public în conferinţă de presă, mi-am trimis observaţiile, am stat de vorbă şi mi-au fost acceptate toate amendamentele înainte de a trece prin Guvern, afară de unul. dacă şi acela se va îndeplini eu voi susţine proiectul pentru trasparenţă pentru că este inspirat exact din ceea ce fac eu de ani de zile – şi alţii. Numai că acel amendament înseamnă ca acestui proiect al transparenţei să i se supună şi Ordonanţele de Urgenţă şi Hotărârile de Guvern.
- Credeţi că această lege va fi aplicată corect de primari în teritoriu?
- Cred că vor fi mari probleme aşa cum mari probleme sunt şi la accesul la informaţiile publice. {i asta nu din vina primarilor, ci din vina Guvernului care are obligaţia să pună în aplicare legile ţării. Nu a făcut absolut nimic ca să le pună în aplicare, ca să le facă cunoscute, să arate cetăţeanului câtă putere le dă aceste legi, inclusiv cea a liberului acces la informaţiile publice, puterea de a se informa, dar şi de a controla ce se întâmplă cu banii lui, cu banul public.
30 august 2002
Sa simti iubirea! Sa o traiesti sincer! Sa o intelegi atunci cand ti-e greu si poate nu o crezi! Cand spui te iubesc in gluma e o patima, cand spui TE IUBESC DIN SUFLET e un ADEVAR IMORTAL!!!
Ce înseamnă să fii cu adevărat ARTIST, sa simţi, să trăieşti din suflet simţirea, să apreciezi… să ai suflet!. Un regal LIVE emoţionant!!!
Pentru prima dată în viaţa mea am văzut oceanul şi m-am ,,scăldat” în el. Asta s-a întâmplat la Estoril, o staţiune din Portugalia care este fără cuvinte. Trecând prin centrul oraşului, am văzut parcuri incredibile (pe care nu le avem în România!), spaţii verzi la fiecare pas, leandrii minunaţi cu un colorit extraordinar. Cel mai mult mi-a plăcut parcul din faţa Cazinoului din Estoril. Până şi o apă artificială au ştiuto să o pună în valoare transformândo într-un mic râu! E ceva foarte frumos.
Palmieri , leandrii, MULT VERDE… o adevărată îmbogăţire a sufletului prin privire, simţiri, trăiri!
Nisipul de la estoril este foarte fin, spre deosebire de cel de la Nazare (despre care voi vorbi!), cu o plajă foarte curată, dar… pentru că aşa am înţeles că este la ocean… apa e foarte rece, iar în ziua în care am fost la Estoril bătea vântul destul de bine. Nu aveam cum să rezist să nu fac o mică baie în ocean. Era pentru prima dată şi nu aveam aveam cu să ratez ocazia asta.
Mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă am avut nişte probleme de sănătate, dar data viitoare cu siguranţă voi face plajă la Estoril. Este nu numai realitatea, ci şi sentimentul că eşti undeva, într-un loc în care civilizaţia este cu totul alta!
Vizitatori site
Parteneri internet
Vremea în Moreni